Despre arbitraje chinologice. În ultimii 30 de ani, lumea chinologică a produs două lucruri în paralel: titluri, arbitraje, campioni, politică… și rase distruse, încet dar sigur, de standarde scrise prost și aplicate și mai prost. Aceasta nu este o opinie, ci o realitate vizibilă în fotografii, în istorie și – mai grav – chiar în ringurile de expoziții.
Astăzi, întrebarea corectă nu mai este „cine are dreptate?”, ci: cine va apăra rasa înainte să fie prea târziu?
1. Rottweiler – de la câine de lucru la caricatură expozițională
Rottweilerul anilor ’80–’90 era un câine perfect funcțional: atlet, echilibrat, potrivit pentru poliție, armată și protecție reală. Apoi au venit expozițiile… și moda capului imens, diform, complet nefuncțional.
Astăzi, aproape nicio unitate de poliție nu mai folosește Rottweilerul. Rasa a fost pierdută prin selecție exagerată pentru titluri.
2. Ciobănescul German – rasa îngenuncheată de arbitraje
Câinele-lup de altădată era atletic și rezistent. Ciobănescul German modern din expoziții? Un câine cu spatele prăbușit, displazie severă și mișcare compromisă. Și totuși… premiat.
Iată exemplul de la Crufts 2016 – câine evident bolnav, prezentat în cel mai mare show din lume:
Cum să protejezi rasa dacă premiază câini care abia merg?
3. Mastino Napoletano – transformarea într-un monstru de expoziție
Nicio rasă nu ilustrează mai perfect pericolul arbitrajelor decât Mastino Napoletano. Așa arăta în 1946 – puternic, robust, funcțional:
Iar acesta este „campionul modern”, produsul direct al arbitrajelor:
Ce premiază arbitrii… aia se reproduce. Și asta distruge rasele.
4. Cane Corso – încotro? Renaștere sau prăbușire?
Cane Corso a supraviețuit sute de ani fără arbitri și fără expoziții. A fost câine de fermă, câine de lucru, câine de familie. Functional, elegant, deștept. Apoi… au venit standardele FCI scrise prost și arbitrajele care premiuază câini fără legătură cu tipicitatea.
Cheno – exemplu trist. Câine mix Dogue de Bordeaux, declarat Cane Corso campion.
Boxeri premiați ca fiind Cane Corso.
Câini cu narine închise – mutații promovate prin arbitraje.
Standardul FCI? Scris pe genunchi, cu desene fără legătură cu realitatea.
SACC? Le acceptă fără să le verifice.
Arbitrii? Premiază exagerările.
Rezultatul? O rasă în risc real de deformare.
5. Concluzie: arbitrajele decid viitorul rasei – glorie sau dezastru
Câinii nu mint. Arbitrajele mint. Titlurile mint. Interesele mint.
Adevărul e simplu:
- dacă premiază câini diformi → crescătorii vor produce câini diformi
- dacă premiază câini sănătoși → crescătorii vor proteja rasa
- standardele scrise prost duc la selecție proastă
- expozițiile pot salva sau distruge o rasă
Întrebarea reală pentru toți iubitorii Cane Corso este:
Vrei glorie falsă de expoziție sau vrei ca rasa să supraviețuiască?
Cum arată Cane Corso în anii 80 la recuperarea rasei? Răspuns corect : identic cu originalul mastino napoletano.
Dacă urmați arbitrajele și standardul FCI scris fără bun-simț, rezultatul este clar: rasa va fi distrusă exact cum au fost Rottweiler, Ciobănesc German și Mastino.
Imaginea reprezentativă pentru cane corso conform standard FCI .
http://www.fci.be/nomenclature/standards/343g02-en.pdf
Dacă urmați funcționalitatea, istoria și tipicitatea… rasa va supraviețui.
Suntem și pe Facebook : cane corso